Chestia asta nu e chiar o poezie,e ceva ce am scris intr-o seara, intr-un moment de inspiratie. Astfel de momente eu am detul de rar, din cauza stresului. In afara de acea seara recenta, care nu imi amintesc exact cand a fost, candva saptamana trecuta, nu am mai scris nimic din iunie 2010 si probabil va mai dura mult pana voi mai scrie altceva de acest fel.
Numele tau incepe cu litera A,
Imi place sa il rostesc in mintea mea,
Imi da o stare uimitoare.
Ai un nas proeminent, care la altii ar putea fi un defect,
Dar la tine nu, are un farmec aparte.
Ochii tai sunt ageri, nu cred ca le-a scapat
Ceva vreodata,
Mainile tale sunt fine si puternice.
Nu vreau sa folosesc niciun cuvant maret, deosebit,
Cand te descriu, dar uneori imi scapa.
Mai stiu despre tine ca iti plac diminetile de vara,
Acel aer de libertate, brizele.
Iti place sa zambesti doar pentru tine,
Iti place clinchetul canilor de cafea si al linguritelor metalice.
Nu poti sa nu te grabesti atunci cand mergi,
Ii detesti pe cei care iti pied timpul.
Tu esti mereu acolo pentru cei care au nevoie.
Eu te consider o persoana incredibila,
Totul la tine este normal, dar inedit.
Dormi tarziu sit e trezesti devreme,
Nu ai cearcane, deci nimeni nu isi da seama de programul tau.
Iti place sa mananci copios si sa iti piepteni parul,
Asta este aproape o obsesie.
Iti place sa calatoresti cu trenul,
Sa auzi acel zgomot pe care il face
Si sa te plimbi pe culoar.
Nu esti o persoana exotica, mai degraba practica.
Ti-ai petrece vacanta la Soci.
Iti place sa te imbraci in culori inchise, cu haine stranse pe corp.
Iti plac tocurile, iar eu cred ca atunci cand le porti
Esti foarte atragatoare.
Parfumul tau e unul proaspat,
Faci baie foarte des,
Iti place sa simti apa pe trupul tau.
Nu iti place ploaia, dar esti genul de om care nu are niciodata umbrela.
Ultima carte pe care ai citit-o este un roman politist,
Iar la final tu ai suras triumfator,
Criminaul a fost prins, planul sau a fost dejucat.
Tu stiai de la inceput cine este vinovatul.
Reusesti mereu sa pui lucrurile cap la cap.
Tu esti singura persoana pe care noi, restul,
Nu vom reusi sa o “asamblam”
In vreun fel de puzzle.
Parca cu cat spun mai mult,
Cu atat stiu mai putin.
Dezvalui mici franturi din universal tau.
Dar in jurul tau nu sunt multi oameni,
Tu in general nu ii accepti langa tine,
Nu ii lasi sa ramana.
Nu ai multi prieteni, dar multe cunostinte.
Incercand sa pastrezi aparenta unui om ca toti ceilalti,
Iti amintesti de ziua ta de nastere
Si convoci o adunare la o cafenea,
Dar in tot acest timp te gandesti
“Ce pierdere de vreme”.
Iti faci apoi singura un cadou,
O pereche de cercei albastrii,
Iti plac acest fel de ornamente,
Nu pui pe tine nimic de valoare,
Dar nu arati niciodata ieftin.
Tu faci ca asta sa nu fie un paradox, ci ceva natural.
Camera ta nu e deloc incarcata,
Ai in ea doar lucrurile necesare,
Peretii au o culoare placuta,
Nu ti nicaieri poze cu prieteni sau alte personae,
Nici amcar cu tine.
In casa ai multe ceasuri,
Multe in comparatie cu restul obiectelor,
Care spuneam ca sunt putine.
Iti place sa stai mereu cu lumina aprinsa,
Te face sa te simti in siguranta,
Desi eu nu pot sa inteleg de ce te temi.
Tu esti dovada vie ca toti ne temem de ceva.
Trecutul pentru tine este important,
Al tau si al celorlalti,
Ii cercetezi urmele.
Unele lucruri incearca sa te bantuie,
Dar tu le faci fata intr-un mod incredibil.
Nu suferi nici macar de pe urma parintilor pe care nu ii ai.
Iti spui ca pur si simplu asa s-a intamplat,
Nu are rost sa te gandesti la lucrurile astea,
Dar uneori pur si simplu iti vin in minte.
Iti place sa dai sfaturi, atunci cand ti se cer,
Dar nu repeti nimic, niciodata,
Consideri ca este iritiant.
Uneori eu imi dorsc sa te vad enervate, macar putin,
Sa te scot din acel invelis,
Din acea stare in care te cunosc ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu