Nu mai conteaza

Dar imi pare rau, rau, rau....

o serie ce pare sa nu se mai termine

Ma doare ca nu mai pot sa simt  bucuria sarbatorilor.

La multi ani

DECI

Ziua de azi a fost mai mult  decat ciudata...a fost bizara, stranie..uluitoare..s-au intamplat tot felul de chestii marunte, dar care iti dau de gandit... au fost minciuni ce au iesit la iveala. Mi-am dat  seama cate lucruri se pot intampla fara sa banuim macar ceva si ca putem fi mintiti... Eu fiind mai ceva ca un copoi, am mirosit ceva inneregula intr-o anume poveste, dar nici prin cap nu imi trecea. Totul parca era suprarealist, vedeam dar parca nu vroiam sa cred ce vad... Dintr-o data in fata mea s-a dezvelit un adevar fascinant, ascuns in cel mai neasteptat loc. Probabil nimeni nu intelege nimic, dar si eu mai am de gandit pana sa pun lucrurile cap la cap. Ce zi aiurea

cam atat de...

Bitter Cherry: da nu pot altfel..te reprima cu totul...e ca si cum tiar lua cineva sufletul si sar juca cu el..  ca un evreu in mainile lui mengele...

am simtit nevoie sa pun asta aici.... e un fragment dintr-o conversatie...asta a fost momentul in care mi-am dat seama cam cum sta treaba si in care lacrimile au inceput sa imi curga

dulce, dulce, dulce...

Toata energia pe care o am mi-o canalizez exclusiv pentru a supravietui. Pnetru ca nu mai suport gesturile, vorbele si purtarea celor din jurul meu. Pentru ca incearca sa ma sece de nervii si s-ar zice ca au reusit..Dar eu sunt o ciudata, iar treaba asta cu nervii e ca si un paradox: cu cat ei ma duc mai sus spre culmile exasperarii (pe care uneori cred ca le-am atins, dar imi dau seama ulterior ca se poate si mai rau, apoi cred din nou ca am ajuns la ele si tot asa..) eu devin cumva..nu mai puternica, caci aceste actiuni isi lasa amprena in mod grav asupra mea, dar ma fac mai..durabila, parca imi creste incapatanarea de a merge mai departe. Din incapatanare, probabil, vine cea mai mare parte energia mea.

Vreau sa vina vacanta..macar atat

autoservire

Eu nu am familie, nu stiu ce inseamna dragostea parintilor si fata de parinti, nu am fost in excursii ca sa am amintiri frumoase, nu am obiecte dobandite in momente speciale. Tot ce am e curajul meu nebunesc si niste nervi de otel.

Eu nu ma tem de moarte. Poate tu vrei sa ma omori sau ai vrea sa ma vezi chinuind, dar mai degraba mi-as pune singura capac decat sa-ti dau tie si cel mai scurt moment de satisfactie. Caci nu ma tem de moarte. Oricat de dur ai ataca, apararea mea va fi de 10 ori mai puternica, iar daca tu ataci de 100 de ori mai dur, eu voi fi de 1000 de ori mai pregatita, pentru ca eu nu am limite…sunt dincolo de orice limita a supravietuirii si suportabilitatii.. sa te sperie lucrul acesta…

Sunt o scorpie, o vipera, un diavol..opreste-ma daca poti…de fapt, nu poti. Nimeni nu poate…

viata e nedreapta

Doi tineri au plecat dintre noi mult prea devreme. Dumnezeu sa-i odihneasca... Au lasat in urma lor multe lacrimi si durere...

de ce urasc eu presa

PENTRU CA ISI BAGA NASUL PESTE TOT! Pe mine chestia asta pur si simplu ma scoate din sarite si imi provoaca scarba. Am ajuns sa ma rog sa nu cumva sa se intample ceva important prin lume de teama astora din presa. Ei atunci cand au un subiect, doar pe ala il prezinta in mod obsesiv, pe o foarte lunga perioada de timp. Ne intoxica cu el! Isi dau mereu cu parerea, mai ales in situatii  petrecute in afara tarii, despre care nu au habar sa vorbeasca sau care nu sunt deloc atat de interesante pentru romani.  Vorbesc mult prost si fara rost, ei fiind foarte prosti si nebagati in seama, dar considerandu-se foarte inteligenti si importanti Si mereu isi depsaesc atributiile..se joaca de-a casa de ajutor reciproc, fac pe cercetatorii, pe investigatorii etc etc. Mereu exagereaza orice situatie, devenind gretos de melodramatici, dezbatand acel subiect si in dunga, pana isi pierde sensul complet.  Mor cand vad titlurile alea de la stiri, care sunt mai idioate ca niste replici din telenovele. Plus ca unii jurnalisti sunt prosti de put. Nu-i suport. Poate nu m-am hotarat ce vreau sa fac pe viitor, da' clar stiu ce vreau SA NU FAC. Nu as rezista in industria asta jegoasa.

PARERI DE CACAT

Lumea credea ca m-am resemnat, ca m-am obisnuit cu ideea si ca in general totul e ok. La asta se refera parerile de cacat. Ce bine ar fi daca ai manca ce ai gandi :)

Traume

Cam nasol sa stai singur acasa la birou si sa te intrebi cu voce tare "Da' nu se mai suna odata??!"

IREMEDIABIL
IRECUPERABIL
...

Daca...

* esti o persoana falsa, vorbesti oamenii de rau pe la spate, dar cand sunt de fata ii pupi in cur, zici una si alta gandesti (si restul chestiilor de acest gen ce ar putea intra in categoria asta)
* ai nevoie intotdeauna de o persoana care sa iti spuna daca sa faci ceva sau nu
* te dai cine nu esti (e ceva diferit de prima chestie)
* uiti de unde ai plecat
* ii uiti pe oamenii care ti-au fost alaturi atunci cand ti-a fost greu
* astepti sa iti fie totul servit pe tava
* vorbesti fara sa gandesti
* nu esti in stare sa asculti o idee pana la capat
* asculti ce zic altii si preiei ideea fara sa te gandesti daca are cum sa fie adevarata sau daca e un mare rahat
* daca faci pe corectul ( de exemplu cand cineva are nevoie de ceva si tu ii pui tot felul de piedici, invocand tot felul de reguli stupide, peste care nu vrei sa treci pentru ca te dai integru, desi tu esti o javra)
* esti un impresionist

 MA PIS PE TINE

aaa...si pe inca cineva... pe cei ultragiati de ce am scris si pe simandicosii plini de rasini care nu suporta "limbajul dur"... o meritati din plin!

Iubiti-va parintii

Las acest vers sa vorbeasca pentru mine: "ma doare un pumn dat cu intentia de a-mi scoate dintii, dar cel mai rau ma doare ca m-au dezamagit parintii".
Da, au facut-o. Asta o sa ma urmareasca pentru totdeauna...
E al naibii de greu.
Aveti grija de voi

Elysian Fields - Black Acres

Iubesc melodia asta, poate isi face cineva timp sa o asculte...

Tu, ea, A.

Chestia asta nu e chiar o poezie,e ceva ce am scris intr-o seara, intr-un moment de inspiratie. Astfel de momente eu am detul de rar, din cauza stresului. In afara de acea seara recenta, care nu imi amintesc exact cand a fost, candva  saptamana trecuta, nu am mai scris nimic din iunie 2010 si probabil va mai dura mult pana voi mai scrie altceva de acest fel. 

Numele tau incepe cu litera A,

Imi place sa il rostesc in mintea mea,

Imi da o stare uimitoare.

Ai un nas proeminent, care la altii ar putea fi un defect,

Dar la tine nu, are un farmec aparte.

Ochii tai sunt ageri, nu cred ca le-a scapat

Ceva vreodata,

Mainile tale sunt fine si puternice.

Nu vreau sa folosesc niciun cuvant maret, deosebit,

Cand te descriu, dar uneori imi scapa.

Mai stiu despre tine ca iti plac diminetile de vara,

Acel aer de libertate, brizele.

Iti place sa zambesti doar pentru tine,

Iti place clinchetul canilor de cafea si al linguritelor metalice.

Nu poti sa nu te grabesti atunci cand mergi,

Ii detesti pe cei care iti pied timpul.

Tu esti mereu acolo pentru cei care au nevoie.

Eu te consider o persoana incredibila,

Totul la tine este normal, dar inedit.

Dormi tarziu sit e trezesti devreme,

Nu ai cearcane, deci nimeni nu isi da seama de programul tau.

Iti place sa mananci copios si sa iti piepteni parul,

Asta este aproape o obsesie.

Iti place sa calatoresti cu trenul,

Sa auzi acel zgomot  pe care il face

Si sa te plimbi pe culoar.

Nu esti o persoana exotica, mai degraba practica.

Ti-ai petrece vacanta la Soci.

Iti place sa te imbraci in culori inchise, cu haine stranse pe corp.

Iti plac tocurile, iar eu cred ca atunci cand le porti

Esti foarte atragatoare.

Parfumul tau e unul proaspat,

Faci baie foarte des,

Iti place sa simti apa pe trupul tau.

Nu iti place ploaia, dar esti genul de om care nu are niciodata umbrela.

Ultima carte pe care ai citit-o este un roman politist,

Iar la final tu ai suras triumfator,

Criminaul a fost prins, planul sau a fost dejucat.

Tu stiai de la inceput cine este vinovatul.

Reusesti mereu sa pui lucrurile cap la cap.

Tu esti singura persoana pe care noi, restul,

Nu vom reusi sa o “asamblam”

In vreun fel de puzzle.

Parca cu cat spun mai mult,

Cu atat stiu mai putin.

Dezvalui mici franturi din universal tau.

Dar in jurul tau nu sunt multi oameni,

Tu in general nu ii accepti langa tine,

Nu ii lasi sa ramana.

Nu ai multi prieteni, dar multe cunostinte.

Incercand sa pastrezi aparenta unui om ca toti ceilalti,

Iti amintesti de ziua ta de nastere

Si convoci o adunare la o cafenea,

Dar in tot acest timp te gandesti

“Ce pierdere de vreme”.

Iti faci apoi singura un cadou,

O pereche de cercei albastrii,

Iti plac acest fel de ornamente,

Nu pui pe tine nimic de valoare,

Dar nu arati niciodata ieftin.

Tu faci ca asta sa nu fie un paradox, ci ceva natural.

Camera ta nu e deloc incarcata,

Ai in ea doar lucrurile necesare,

Peretii au o culoare placuta,

Nu ti nicaieri poze cu prieteni sau alte personae,

Nici amcar cu tine.

In casa ai multe ceasuri,

Multe in comparatie cu restul obiectelor,

Care spuneam ca sunt putine.

Iti place sa stai mereu cu lumina aprinsa,

Te face sa te simti in siguranta,

Desi eu nu pot sa inteleg de ce te temi.

Tu esti dovada vie ca toti ne temem de ceva.

Trecutul pentru tine este important,

Al tau si al celorlalti,

Ii cercetezi urmele.

Unele lucruri incearca sa te bantuie,

Dar tu le faci fata intr-un mod incredibil.

Nu suferi nici macar de pe urma parintilor pe care nu ii ai.

Iti spui ca pur si simplu asa s-a intamplat,

Nu are rost sa te gandesti la lucrurile astea,

Dar uneori pur si simplu iti vin in minte.

Iti place sa dai sfaturi, atunci cand ti se cer,

Dar nu repeti nimic, niciodata,

Consideri ca este iritiant.

Uneori eu imi dorsc sa te vad enervate, macar putin,

Sa te scot din acel invelis,

Din acea stare in care te cunosc ceilalti.

nu cred ca ii trebuie un titlu....

M-am gandit ca ar fi bine sa ma apuc sa scriu pe blog, fac chestia asta pentru mine, cred ca mi-ar face bine. Nu ma intereseaza daca citeste cineva sau daca ii place cum scriu sau nu. La ce hal de stare am asta e ultimul lucru din lume care mai conteaza...o stare de RAHAT mai precis..au avut altii grija, mereu au.
 Cu fiecare zi care trece ma simt tot mai distrusa. Sunt coplesita de situatie...complet depasita. De la o zi la alta ma simt tot mai obosita, mai agitata, mai lipsita de speranta, de viata, de curaj. Moralul meu e la pamant, starea mea e foarte precara. Cred ca sunt ca un butoi cu pulbere. Nimic nu pare sa mearga bine. Din visul vacantei pe insula tropicala a ramas acum doar imaginea unei ape prea reci si prea adanci in care ma zbat pentru a supravietui, o plaja pustie, nimeni care sa ma auda.  Pur si simplu nu mai pot, incerc sa tin capul sa suprafata, dar apa imi intra peste tot, in gura, in ochi, in nas si nu e nimeni care sa ma salveze... Si cel mai trist e ca ma gandesc uneori ca poate...nici nu are rost. Ca nu o sa obtin nimic. E doar un lung sir de dezastre si dezamagiri....... Zi de zi port o lupta cu ceilalti si cu mine insami. Mi-e tot mai greu sa imi controlez furia si trairile.  Am trecut prin felul de etape care de care mai dificile, fara ca nimeni sa imi fie alaturi. M-am schimbat, am decazut, am urcat din nou... Am facut multe greseli si mi-a fost foarte greu sa ma tin departe de ele. A trebui sa infrunt singura totul, toate pericolele, frica. IN VIATA MEA NU A FACUT NIMENI, NICIODATA, CEVA DRAGUT PENTRU MINE...stiti ce inseamna asta? mereu am lasat de la mine ca sa le fie celorlalti bine, sa fie multumiti. Eu cand am fost trista nu am avut parte de nimic frumos din partea celorlalti, nu mi s-a oferit nimic ( ma refer la ceva simbolic, gen : "uite ba, am trecut si eu pe la tine ti-am adus un fir de iarba), sa ma imbratiseze, ca sa ma faca sa uit sau sa ma faca macar sa zambesc. Sunt unele momente in care sunt mandra de mine ca am supravietuit pana acum si ma intreb cum naiba oi fi reusit.. si cat o sa mai rezist? Ma tem ca e o chestiune de timp.... Totusi, eu ma agat si de ultima farama ramasa din mine si sper ca o sa reusesc...cumva. Nu o sa las pe nimeni sa ma invinga.
AAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

BONUS, porcarii de pe la scoala:
Inainte de a povesti, trebuie sa spun care e parerea mea despre profesori, la cei de la mine de la scoala ma refer, ca habar nu am de altii, deci nu ma bag: SUNT NISTE IDIOTI, da' asa idioti cum nu s-a mai pomenit si cum nu mi-a mai fost dat sa vad... ma tot intreb cum naiba i-au gasit, cum i-au ales?! Dupa nivelul de prostie? Aparent da. Sunt niste ipocriti, figuranti, enervanti si mediocrii (cel mult), pe unii nu-i duce capu' deloc.  Macar daca ar avea alte calitati, dar nu..ei insista si insista sa fie niste jeguri, sunt de o nesimtire crasa, sunt foarte nepasatori si CEL MAI RAU e ca se cred inteligenti. Sunt cam ca nenea ala cu "s-a constatat o furtuna". Il stiti, nu? Ei se asteapta sa primeasca din partea noastra repsect si atentie, dar nu se gandesc daca o merita, cred ca totul li se cuvine si nu inteleg ca totul trebuia sa fie reciproc. De la mine nu o sa vada respect atata timp cat ei ne insulta si isi permit sa faca tot felul de afirmatii. Nu stiu care e faza cu oamenii astia si care e problema lor...

*CDI, ora de franceza cu Madame B.: Trebuiau trase jaluzelele, iar o colega s-a oferit sa faca ea asta. PROASTA IDEE!! Nici nu apuca ea bine alea de la jaluzele ca NEBUNA incepe sa urle: "Nu asa mai! Nici atat nu te duce capul? Daca nu esti in stare sa faci asta, atunci mai bine nu face! Ia mana de pe ele! Draperiile trebuie sa fie inainte perpendiculare pe fereastra"....deci auziti aici rasini si trageti singuri concluziile.
Am un sfat pentru aceasta 'distinsa doamna': Las-o mai moale cucoana ca iti psuca o vena pe creier, ce atata enervare pe gratis? Si grija la vocabular... pentru ca Madame B. nu se opreste aici si cand cineva apasa nu stiu ce rahat de buton de la Windows Vista ca sa stinga laptop-ul ( ca la Vista e nu stiu ce chestie, daca apesi pe iconita defapt calculatorul intra in Stand By si tre' apasat altcumva ca sa il stingi). Colega mea nu stia asta si apasa gresit. Profa urla "Atata prostie nu am vazut in viata mea...de 6 ani folositi calculatoarele si habar nu aveti cum sa le stingeti macar".
1. Madame, nimeni nu vine la scoala ca sa fie facut prost, mai ales de tine care esti FOARTE PROASTA.
2. De unde rahat sti tu de cand folosim noi calculatoarele?
3. Noi avem XP acasa, sau cel putin 80% din noi, iti zic sigur.

* La geografie o sa dam cel mai lung test din istoria testelor sau ceva genul asta, omul ala are probleme grave. Facem lucruri foarte grele care nu sunt in programa, foarte plictisitoare, care nu intereseaza pe nimeni si scriem muuulte pagini intr-o ora. La teste pretinde cate in Luna si in stele, sa fie exact asa cum a formulat el si nu da NICIODATA nota 10, cu greu o da pe cea de 9. Testul pe care o sa il dam maine o sa aiba cel putin 4 pagini dinalea de studentesc. CE MISTO, DE ABEA ASTEPT!  Asta e genul de profesor care stie doar materia lui, dar nimic altceva. Vorbeste foarte gresit si scrie absolut infect, face multe dezacorduri, greseste formele de plural etc si asta ma enerveaza la maxim. Si vorbeste foarte TARE, cred ca pana la sfaristul anului o sa surzesc.